Theo Anghel si pacatele fiului sau

Nu mai citisem fantasy de mult si uite ca am revenit la acest gen exact cand imi lipsea. Chiar cand credeam ca nimic nu ma mai poate surprinde, am citit o carte intr-o singura zi fara sa o las din mana pentru altceva decat sa mananc. Cu parul valvoi si tavalindu-ma in pat pe o caldura care parea ca iti ia mintile, am terminat in doua zile doua volume din aceeasi serie.

Pacatele fiului este prima carte din seria cu acelasi nume scrisa de Theo Anghel despre care am avut placerea sa scriu aici. Nu aveam habar ce o sa ma astepte in cartea asta si am intrat in ea neasteptandu-ma sa ma dea pe spate. Cum am inceput de ceva timp O suta de nume de Cecelia Ahern, o carte tot despre o jurnalista careia i se da viata peste cap, am gasit ca aceste carti sunt similare.

Lia este o jurnalista careia un detinut caruia trebuia sa ii ia un interviu i-a cam dat viata peste cap. A zapacit-o de tot, ce sa ne mai ascundem pe dupa deget? Citind fiecare pagina cu foamea unui cersetor nemancat de cateva zile parca gaseam asemanari in stil cu Sa-i omoram pe toti avocatii de nu-mai-stiu-care-autor, apoi orice carte politista de Stelian Turlea, Stapanul inelelor si 50 umbre ale lui Grey. Pana la finalul celui de-al doilea volum mi-am dat seama ca degeaba seamana cu titlurile de mai sus ca exista un stil, un fior, o emotie pe care nu stii de unde sa o iei si asta nu inseamna decat ca este originala.

11

Izvorata din imaginatia unei bucurestence, aceasta serie trece mult peste cartile subtirele ca esenta, superficiale pe care le-am citit cu totii in traduceri din limba engleza. Nu stiu cum a putut crea o lume complet noua, dar cert este ca mi-a purtat imaginatia si inima pe plaiurile Elazardului, unde parca si acum vad femei in rochii lungi cu perle in par scoase parca din povestile sau filmele de inspiratie medievala care ne-au fascinat de atatea ori.

La prima impresie primul volum este o lectura usoara, fluida, fara pane de inspiratie, fara momente plictisitoare. Ti-e si frica sa te opresti din citit pentru ca pe pagina urmatoare iar se va intampla ceva si inima iti va sta in gat de frica.

Construieste cu grija atat scenele erotice care iti fac neuronii sa ti-o ia razna, cat si introspectia in mintea Liei sau a Lheyei. Pe deasupra am observat o atentie deosebita la mimica, respectiv ochii – privirea si gura, buzele sau modul in care acestea se strangeau sau curbau pentru a exprima ceva. Doar in serialul Lie to me am vazut o atentie de o asemenea intensitate oferita unor gesturi pe care altii le ignora.

Am zis deja ca scenele erotice sunt construite atat de bine ca ajungi sa simti tot ce simtea Lheya sau Lia. Fiecare fior, emotie te transporta parca in adolescenta la proprii tai primi fiori si emotii, excitatie. Cumva prin scenele astea ajungi la lucruri uitate in tine de care nici nu mai aveai habar. Inocenta, primele si primul iti revin in minte de parca le-ai simti si acum.

Viata Liei, desfasurata in prezent este prezentata sub forma veridicului: vezi si auzi tot ca intr-un film care te captiveaza. Actiunea se desfasoara pe doua planuri, unul al zilei si altul al noptii prin vise. Descoperirea sinelui prin intermediul oniricului m-a fascinat. Nu am vazut sau citit vreodata cu atata fascinatie pentru starile de lesin sau de somn. Cand vrea sa o scoata pe Lia din scena, aceasta lesina si nu te plictiseste niciodata. Nu devine redundant.

Luca mi s-a parut la inceput asemanator lui Lucifer din serialul cu acelasi nume. Este o suma atragatoare de contradictii exact ca sufletul Liei care nu mai stie cum sa se comporte cu el. De fapt mi s-a parut cel mai complex personaj masculin pe care l-am cunoscut.

Nu ai cum sa te plictisesti pentru ca indrazneata si cateodata nesabuita Lia intra in tot felul de incurcaturi si afla un lucru extrem de important despre sine.

Volumul al doilea vine sa ne arate cine este Lia de fapt si ce legatura este intre ea si Lheya. Desfasurat pe un singur plan, introduce si afunda cititorul pe pamantul Elazardului unde incurcaturile Lheyei parca nu mai iau sfarsit. Dintr-un pericol de moarte in altul pana in bratele musculoase ale lui Beleth care o iubeste pana peste cap, Lheya nu face altceva decat sa te tina cu inima la gura la fiecare pagina.

Cand termini volumul iti vine sa il recitesti pentru ca inca ai o expresie tampa pe fata si zambesti de parca l-ai prins pe Dumnezeu de picior.

Ce mi-a ramas dupa volumul al doilea in cap fara sa divulg din actiune?

  • Theo stie sa creeze scene erotice care te fac sa te urci pe pereti
  • uneori ai impresia ca te afli in Westeros, dar nu esti panicat cum erai cand te uitai la Game of Thrones
  • nu ai momente de respiro sau de plictiseala
  • Theo creeaza foarte usor suspansul, fara efort pare
  • pasajele de introspectie ale Lheyei par mini-rezumate ale cartilor profunde rusesti, putin, dar concentrat
  • scenele care dezvaluie puterea inelului mi-au adus aminte de Harry Potter
  • imi place alternanta de arhaism si neologisme, da un aer de veridic unei lumi medievale amestecate cu prezentul contemporan
  • ador utilizarea somnului sau a lesinului + explorarea starilor de rau pentru o iesire dintr-o situatie sau intrare in alta lume/poveste
  • per total Lheya mi s-a parut o curajoasa nesabuita pe care o ador
  • morala per total mi s-a parut asta: o femeie curajoasa care stie sa se aprecieze pe sine, sa nu se ofere oricui, care nu vrea sa renunte la ideile sale poate inmuia pana si inima unui demon
  • de ce cred ca adora adolescentii cartile fantasy: pentru ca folosesc limbajul lor, au aceleasi emotii contradictorii specifice varstei, aceeasi curiozitate/nerabdare, entuziasm si curaj chiar si in cele mai dificile momente, dar si o speranta care nu se bazeaza pe nimic
  • in primul volum Lia mi se pare fricoasa, iar Lheya neinfricata
  • ador cum, asemeni Shezerezadei, Lheya stie sa traga de timp pentru a scapa de la moarte si are mereu raspunsuri bine gandite si argumentate
  • uneori drumul strabatut de Lheya mi s-a parut asemeni celui al lui Frodo, plin de greutati si momente de cumpana
  • asemeni lui Frodo, Lheya este singura si nu poate avea incredere in nimeni

Beleth si Luca sunt personaje fascinante pe care as da orice sa le intalnesc in lumea reala! Cine nu si-ar dori sa fie iubita de un demon care abia a descoperit ca are suflet?

Multumesc frumos, Theo Anghel pentru minunata lectura! ❤

Lectura placuta!

Advertisements

Aventura antreprenoriala?

Alaturarea de cuvinte “aventura” si “antreprenoriala” este o combinatie stranie deoarece cuvintele vin din medii diferite. Aventura vine cumva din lumea copiilor, lumea desenelor animate si a entuziasmului copilaresc de a incepe un lucru nou fara prea multe informatii si fara certitudinea ca va avea succes sau ca se va termina cu bine.

Antreprenoriala vine de la lumea business, viata economica unde cifrele, graficele, lucrurile clar stiute de toata lumea fac legea. Aici joaca se face dupa reguli si castiga cel mai bun, nu neaparat cel care are noroc.

Astfel spus, cele doua cuvinte starnesc interesul oricarui cititor. Ce poate insemna “aventura antreprenoriala”? Ei bine, cel putin pentru mine domeniul antreprenoriatului este o aventura in sine. Pentru a deveni antreprenor iti trebuie curaj. Cand iti deschizi o afacere, fie ca renunti la jobul stabil full time sau nu, curajul si ambitita sunt singurele motive care te fac sa investesti bani in ideile tale. Ai o idee, bagi bani sa iti cumperi materiale sau sa o implementezi si speri ca vei reusi sa domini piata sau macar sa te faci observat.

In lumea online, antreprenoriatul este de fapt ceva diferit. Romania incepe sa inteleaga usor-usor ca ne indreptam spre o cu totul alta fata a pietei muncii si anume munca remote in regim freelance, adica munca de acasa sau la distanta de orice birou.

Exista o multime de oameni care au invatat sa lucreze intr-un anumit domeniu care implica mai mult de ora in fata unui calculator, laptop si acum lucreaza pentru sine. Cand vorbim despre lucrat pentru sine nu inseamna neaparat ca acea persoana si-a facut un site si lucreaza in permanenta la site-ul sau si mai degraba ca lucreaza direct cu un client. Nu mai are sefi, program fix, reguli sufocante sau dress code. Clientul este privit ca un partener virtual. Uneori nici nu ii stie vocea sau il intalneste fata in fata. Primeste instructiunile pe mail si livreaza ce i s-a cerut. Clientul ofera feedback si cere corectari daca este cazul. Dupa corectare sau imbunatatire va primi suma de bani negociata. End of story.

Romania si romanul retrograd incepe sa-si deschida mintea si sa inteleaga ca pentru cei mai multi dintre oamenii cu anxietate sociala, probleme de acomodare intr-un birou cum ar fi bipolaritatea freelance-ul este cea mai buna solutie. Lucrand de acasa te poti asemana unui antreprenor care isi pune la punct afacerea adica brandul personal, isi imbunatateste aptitudinile in permanenta, se documenteaza despre metode noi de lucru sau ce a mai aparut in domeniul sau, isi imbunatateste serviciile si isi recreaza portofoliul. Este o munca intensa care uneori nici noaptea nu se opreste, dar beneficiile sunt mari, sa nu zic foarte mari.

Nu orice beneficiu inseamna bani. Fiind freelancer de 4 ani si jumatate am inteles de la inceput ca nu banii iti aduc cea mai mare satisfactie, ci recunoasterea meritelor, vorbele frumoase, feedbackul extraordinar. Tot ceea ce discuti cu clientul si ce primesti la final este cea mai buna recompensa. Pentru mine care am avut mereu probleme cu timiditatea, fiecare feedback bun, vorba frumoasa primita, cuvinte de lauda sau de multumire din suflet au fost lucrurile care m-au ajutat sa imi vad aptitudinile si calitatile, am prins incredere in mine si nu numai atat: am reusit sa iau interviuri la firme din Bucuresti, unde cerintele sunt pana in tavan povestind ce am invatat din freelance, de idei legate de munca am si tot asa. Pentru mine freelance-ul este paradis, tot ce mi-am dorit devenit realitate. Este lumea in care am prins curaj in mine si asta nu se poate compara cu nimic.

Antreprenoriat? Am avut ideea de a-mi face o firma si inca o am, doar ca mi-e foarte greu sa reusesc pentru ca nu am un sediu social si ar trebui sa platesc pentru unul o suma mare pe fiecare an, lucrurile sunt mai complicate. Desi stiu multe lucruri in domeniul in care lucrez, nu am cunostintele sau aptitudinile necesare pentru a ma promova sau a negocia contracte, colaborari si persoana care sa ma ajute pe partea asta nu a aparut. O sa reusesc candva si nu ma dau batuta. Fiecare zi este o zi buna pentru a invata sa fac ceva nou pentru ca in firma mea sa stiu cum sa lucrez si cum sa imi motivez angajatii.

Cand te gandesti cat de dificila si incalcita este birocratia in Romania, iti vine sa-ti smulgi parul din cap. Start-up-urile nu sunt incurajate de stat, piata este de o competitie acerba si este pur si simplu fascinant, incurajator sa vezi ca apar nume precum Bigg.ro care vin in ajutorul firmelor.

Producator Importator Distribuitor Furnizor Produse Servicii

Bigg.ro este un portal de servicii B2B care pune in legatura furnizorii de produse/servicii cu potentiali clienti.

Echipa BIGG doreste sa dezvolte mediul de afaceri din Romania. Promovam produsele si serviciile furnizorilori care activeaza pe piata romaneasca prin intermediul unei platforme cu o interfata moderna si accesibila tuturor clientilor. Platforma BIGG vă asigură vizibilitatea si pozitia in motoarele de cautare, vă crește numărul de vizitatori targetați prin linkurile redirectionate catre site-ul dvs, vă ajuta la construirea autoritatii și credibilitatii brandului prin pachetele BIGGBIGGER si BIGGEST.

Pentru doritori, Bigg pune la dispozitie 3 pachete de servicii de promovare de la un pret mic la unul mediu si unul mai mare. Cele 3 pachete Bigg.ro sunt detaliate pe site.

Asadar, pentru cei care au curaj sa faca un lucru cu mana lor, orice tara ofera oportunitati. Personal cred ca nu este bine sa iti lasi jobul pentru freelance decat atunci cand ai ceva sigur, un contract sau o intelegere cu o persoana de incredere/pe care o cunosti, DAR este foarte bine sa faci freelance in timp ce lucrezi, sa strangi bani si pe parcurs sa ii investesti in afacerea ta. Daca totul merge bine, atunci poti sa devii antreprenor full time si sa iti dai demisia de la actual loc de munca.

Iti trebuie curaj sa fii antreprenor, dar pentru a fi freelancer iti trebuie mult mai mult: ambitie, perseverenta, optimism, speranta, dorinta de a invata, disponibilitate nonstop si un imens drag pentru ceea ce stii sa faci si pentru lumea digitala/virtuala.

Carti si iar carti

Cartile au fost si reprezinta o parte foarte importanta din viata mea. Este adevarat ca in ultimii 2 ani am cam uitat sa citesc carti pe format de hartie, apeland mai repede la articole si bloguri atunci cand voiam sa-mi iau informatia, dar nu am uitat niciodata bucuria lecturii. Weekendul asta am inchis pur si simplu laptopul si am cautat in biblioteca o carte buna, care sa ma captiveze.

37851559_1803508923068352_871436271514288128_n

Am mers la sigur cu o carte de Stelian Turlea. Am inceput sa citesc a doua carte dupa ce am terminat-o pe prima. Autorul asta e extraordinar si am de gand sa il fac cunoscut lumii intregi. O sa scriu din nou despre carti. O sa scriu despre ce citesc si o sa citesc cu acceasi febra, pasiune ca in liceu. Era o vreme cand timpul se dilata si nu imi doream nimic mai mult decat sa citesc, sa termin cartea. Vreau sa ajung din nou la aceeasi stare de liniste.

38485823_983261158513121_7903646505121087488_n

5 beneficii ale lecturii probate de mine:

  1. Te relaxeaza: oricat de nervos ai fii, oricate probleme ai avea, lectura te face sa uiti de suparare si sa te bucuri de povestea in care intri. Esti una cu personajele si uiti pur si simplu de ce erai suparat, trist, furios. Trebuie doar sa incerci.
  2. Te face sa visezi: obisnuiam sa spun ca prin lectura calatoresc pentru ca sunt prea saraca sa calatoresc pe bune. Vremurile s-au schimbat si pot calatori, dar uneori este mai placut sa stai in propriul pat si sa te bucuri de o poveste peste mari si tari sau pur si simplu in alte vremuri in care nu ai trait, nu ai cum sa ajungi decat prin filme sau masina timpului.
  3. Iti extinde cunostintele: nu vorbim de cartile de la scoala sau de cele de invatat limbi straine. Am citit carti de dezvoltare personala care m-au ajutat sa ma schimb, sa nu mai fiu atat de introvertita, sa imi eliberez temerile si sa fiu libera, sigura pe mine. Nu am atins perfectiunea, dar sunt mandra ca m-am schimbat si asta prin cea mai usoara si ieftina cale: cartile. Te face sa inveti lucruri pe care uneori nu ai timp sau posibilitatea sa le faci, oricum nu le poti trai tu pe toate.
  4. Intelegi oamenii mai bine: citind psihologie, carti psihologice, uneori si poezie vei intelege oamenii din jurul tau mai bine. Nu trebuie sa iti spuna un savant asta pentru a o face si tu. Eu am facut-o si am inteles multe lucruri pe care nu le intelegeam deloc, nu le stiam, nu le vedeam.
  5. Iti imbogateste imaginatia: vei ajunge sa scrii mai bine, sa te exprimi mai bine, sa ai idei atunci cand domeniul te depaseste. Modul in care acumulezi cunostinte atunci cand citesti este unul de nedescris, nu stiu sa explic, dar citind vei invata foarte multe, vei avea idei, vei scrie intr-un mod incredibil. Efectul pe care cartile il au asupra creierului este sa il faca sa “bubuie” efectiv de idei.

O sa scriu despre niste autori romani si straini despre care nu se prea vorbeste, dar eu i-am citit si sunt geniali. Ar fi pacat sa tin pentru mine tot ce gasesc.

Seara frumoasa!

38492408_2160878577287543_7574628117344419840_n

De ce nu o sa fac master in Ploiesti

O sa fie un articol lung, prea lung pentru a fi plictisitor.

Promit sa nu plictisesc.

Eu am absolvit CIG – contabilitate si informatica de gestiune, nimic spectaculos. Daca as putea sa dau timpul inapoi nu as mai face aceeasi facultate, nu in Ploiesti sau chiar nu as mai face o facultate deloc.

De ce?

Pentru ca atunci cand am iesit in plina piata muncii totul a fost complet diferit. Raspunsurile mele poate s-au ridicat la nivelul asteptarilor celor de la HR pentru ca am imaginatie si m-a interesat partea de HR, am retinut ce trebuia, dar imi lipseau competentele. Imi lipsea rabdarea, perseverenta, ideea de a ma obisnui cu faptul ca o sa lucrez in diverse tipuri de program pentru tot restul vietii, ca banii nu o sa de ajuns niciodata, ca ai mei nu o sa ma mai ajute cu bani niciodata si ca timpul liber nu mai exista decat in concediu.

Am fost la peste 100 interviuri, majoritatea in Bucuresti. Am refuzat 2 joburi acolo pentru ca nu am putut sa ma adaptez noului oras, mediului, mentalitatii, stilului de viata. Cine te invata sa te adaptezi, sa accepti, sa fii deschis la cap si sa nu judeci oamenii, ci doar sa ii lasi sa fie asa cum sunt? Lucrurile astea nu se predau la facultate.

La facultate te duci ca boul, stai in banca, mananci sandwichurile de acasa sau covrigii de la sud, te hihonesti cu colegele, te plimbi dintr-un corp intr-altul, de la o sala de curs calduroasa la o camera de beci unde iti rupi pantalonii in fund intr-un cui bineintentionat. Scrii dupa dictare, iesi la tabla, raspunzi la intrebari, te duci cu carnetul sa-ti iei nota, o nota care nu iti garanteaza nimic. Nimic din ce ti se spune in facultate nu iti garanteaza nimic.

Toata teoria despre training, departamente, transparenta, respectarea legilor, respectarea ta ca om, viitor absolvent de studii superioare este un mit. Profesorii aia te fac sa crezi ceva si cand ajungi la primul job, al doilea, al treilea realizezi ca nimic din ce credeai nu este adevarat. Oamenii sunt rai, colegii de pe acelasi post nu se ajuta intre ei, se saboteaza. Trainingul se face pe muchie de cutit, ti se spun 3 cuvinte si trebuie sa te descurci singur. Tremuri in fata sefului pentru ca are puterea sa-ti taie din salariu dupa cum are el chef, sa-ti dea salariu mai mic decat al celorlalti colegi pe aceeasi pozitie pentru ca nu ii place fata ta. Primele de Craciun si Paste nu se dau decat in firmele bune: in firme mici unde seful taie si spanzura, deseori cand vine ziua de salariu fulgera prin firma, ii face pe toti prosti, le reproseaza lucruri infime, le arunca banii in scarba si primele nu vin niciodata. In firmele mari, companii multinationale, primele de Craciun se dau doar dupa 6 luni. Te uiti cu ochi de caprioara cum altii primesc un teanc de tichete cadou, o agenda frumoasa si un pix, tu primesti nimic pentru ca ai doar 3 luni.

“Trebuie sa fii tare pe psihic.” Cand un aiurit atragator mi-a zis asta nu intelegeam prea bine, facultatea era bula roz in care traiam si nu intelegeam nimic din lumea reala.

Trebuie sa fii tare dpdv mental, emotional, fizic pana la urma pentru ca la munca, observa cuvantul munca, nu JOB, nimeni nu te cruta. Nu te crede nimeni ca ti-e rau, toti se gandesc la cifre, target, bani pana la urma. Tu esti o simpla unealta prin care ii ajuti pe ei sa faca bani sa se plimbe in tari exotice cu lunile, in schimbul unui salariu minim sau cu 300-400 lei in plus. Iti vinzi timpul, mintea, forta fizica in schimbul banilor si de vazut inteligent nu vei fi vazut niciodata.

Nedreptatea s-a nascut in firmele mici. Am colege de facultate care imi povesteau si inca spun povesti oribile despre cum s-au purtat doamnele alea in varsta, care ar trebui sa fie respectabile, cu ele. Fete gravide care erau hamalite si trimise pe toate drumurile cu acte in mana doar pentru ca au avut tupeul sa faca un copil. Tot felul de lucruri mai mici sau mai mari care iti fac scarba si ti-e mila de ele. Sa faci contabilitate pe salariul minim mi se pare o absurditate. Contabilitatea nu e ceva usor, orice cifra gresita e un “ai belit-o” neoficial. Incepi sa te tarasti cat de umil poti la sefi sa-ti puna stampila si sa semneze greseala pentru ca tu sa o iei de la cap.

Voiam sa vorbesc despre master si am ajuns la cu totul altceva.

De ce nu o sa fac niciodata master?

  1. Masterul in Ploiesti este o hartie optionala pe care nu merita sa o ai. Traiesc intr-un oras industrial, majoritatea locurilor de munca sunt pentru necalificati sau oameni care muncesc o munca fizica. Munca intelectuala este luata in ras mai ales cand vorbim de o firma mixta in care oameni fara liceul terminat iau la misto studiile superioare.
  2. Am fost la o gramada de interviuri. Nicaieri nu m-a intrebat daca am luat licenta, cu cat am luat-o sau pe ce domeniu am dat-o, ce tema am avut. Esti angajat cu orice diploma ai avea pentru ca nu te angajeaza pentru studiile superioare pe care le ai, pentru nenorocita aia de hartie galbena. Te angajeaza pentru ce stii sa faci, mai ales la birou. Iti pun o gramada de intrebari si daca dai raspunsuri care sa le convina, care sa promita ceva, daca stii sa faci ceea ce zic ei, atunci ai postul. Totul este despre aparente. Atunci cand te angajeaza ai contract pentru ce pari ca ai stii sa faci. Ei isi asuma un risc, tu faci la fel. Dupa 3 luni aflati amandoi, tu si firma, daca va potriviti, daca atingi standardele cerute de ei si daca vei ramane astfel in firma pe perioada nedeterminata.
  3. Am fost la interviu pe o gramada de posturi: introducere date, asistent HR, asistent manager, asistent marketing, receptionera, contabil junior, asistent contabil, auditor junior, broker de asigurari, copywriter, analist date, analist sisteme de salarizare, agent de relatii cu clientii in firme cu profile diferite, agent front-office in banca, lucrator comercial, cate si mai cate de care nu imi amintesc acum. Am invatat de pe net si din fiecare interviu ce merge sa zici si ce nu. Nicaieri nu mi s-a spus ca este o cerinta obligatorie sau departajatoare diploma de master. Am obtinut postul la 7 locuri de munca de aici, la 4 nu am fost sa semnez contractul.  Am obtinut postul de analist sisteme de salarizare dupa interviu in limba franceza pe Skype si fata in fata + o proba de Excel – cunostintele mele mi-au oferit postul, nu ce am invatat la facultate despre impozit si active, pasive, cont curent in banca; post de agent de la relatii cu clientii la firma de telefonie pentru vrajeala buna ce am avut-o atunci cand mi-au zis o situatie si a trebuit sa inventez ceva sa conving sa cumpere ceva; post de agent back-office in firma de servicii de internet in tari francofone pentru testul de franceza luat; post de receptionera pentru limba engleza si lucrul pe calculator, iar pentru ce stiam sa fac; post de receptionera la multinationala pentru ce i-am zis ca as face in anumite situatii, ce invatasem sa fac la locul de munca in front-office, deci experienta, nu teoria; post de auditor junior pentru ce idei am avut si nivelul de engleza vorbita in cadrul celor 3 serii se interviuri; post de asistent marketing pentru nivelul scris de engleza si experienta de freelance. Nu mi-a suflat niciun absolvent de masterat postul. Am fost la nenumarate interviuri pentru a ma angaja in domeniul financiar contabil – am fost refuzata pentru ca nu aveam experienta in contabilitate primara, nu lucrasem cu acte, cu bani, etc. Am vazut ce inseamna contabilitate si este atat de obtuza ca nu vreau niciodata sa lucrez in asa ceva.
  4. Facultatea din Ploiesti nu mi-a oferit nimic, nicio oportunitate pe parcursul celor 3 ani de studiu. Nu am avut unde sa fac rost de experienta. Tot ce faceau colegele mele atunci era sa lucreze la impartit de fluturasi sau sampling in supermarket, iar cele mai norocoase au fost acceptate la Mc. Eu si colega mea, prietena mea cea mai buna nu am fost chemate nici macar la KFC sau Carrefour. Ne-am lasat CV-urile si sigur au ajuns direct in cos. De ce sa fac niste mastere insipide care nu fac decat sa reia materia din facultate? Am colege care au stat in camin inca 2 ani pentru a face un management de nu-stiu-ce care nu le-a ajutat la nimic. Am stat 3 ani pe bancile alea jegoase cu bani doar de covrigi in buzunar, nu as mai fi putut sa mai stau 2 ani acolo fara bani, fara sa-mi iau viata in propriile maini si sa ma intretin. Ai mei nu mi-ar fi putut plati masterul si nici nu aveam de gand sa muncesc pentru asta. Am fost la interviu cu studenti care facusera masterul la ASE. Diferenta era vizibila, aia invatasera ceva. Eu la UPG, intr-o institutie invechita nu am ce invata. Am stat 3 ani acolo scriind dupa dictare, antrenandu-ma sa scriu repede si urat in loc sa ne invete ceva util. Nu am invatat sa folosim un program de facturare, nici macar nu stiam cum arata unul sau o factura in general. In anul III a avut o materie de informatica, un fel de gestionare a bazelor de date. Profa ne zicea ceva pompos despre research si eu abia asteptam sa vad ce ne invata nou. Faceam freelance pe research si data entry si aveam nevoie de cunostinte noi sa imi eficientizez si maresc productivitatea in timpul dat. Am fost cea mai dezamagita cand am vazut ca nivelul era sub ce stiam deja. Am fost la proba la Luxoft parca, pe post de analist baze de date. Am avut o ora sa fac niste lucruri in Excel, se cerea nivel mediu spre avansat. Eu cu 10 pe linie la materiile de informatica, credeam ca o sa iau postul si totul o sa fie ok. Aveam 10 cerinte. Nu am stiut sa fac decat una jumate. De ce? Pentru ca nu dadusem proba pentru nivelul mediu de UPG, nota 7-8, ci de ASE. Cand a venit fata de la HR si m-a intrebat cum a fost i-am zis franc ca nu am facut mai nimic, “noi la UPG nu am invatat asa ceva.” Normal ca nu am mai fost sunata. Alti 50 lei dati pe drum aiurea.
  5. 2 ani de master. Programul este pus atat de aiurea ca nu exista program part time care sa te avantajeze. Daca iti cauti in oras part time, nu prea ai sanse sa gasesti. Nu traim intr-un oras modern. Oamenii au mentalitati invechite, part time inseamna deloc la ei. Ori vii pentru full time, ori stai acasa. Daca iti gasesti un part time in Parcul Industrial iti trebuie masina proprie sa ajungi la timp la facultate. Oricum ai da-o sansa la un part time este aproape de 0. Deci inca doi ani de 0 lei in buzunar. 2 ani pare putin acum. Ti se pare ca doi ani nemunciti inseamna nimic. Ia intreaba-i pe cei de 60 ani care sunt nevoiti sa mai munceasca 2 ani pentru a iesi la pensie pentru ca s-au dus tarziu la munca? Ce preferi: 2 ani munciti cand esti tanara si poti trage foarte mult sau 2 ani cand esti bolnava coapta si abia astepti sa scapi de munca? Altceva. La 22 ani sa iesi de pe bancile facultatii si sa iti cauti un job fara experienta sau chestii extracurriculare de pus in CV mai e cum mai e, o sa iti dea cineva o sansa, dar la 24 o sa fii luata grav la misto. Sansele de a-ti gasi un job, de a-ti place jobul, de a te acomoda, de a ramane acolo pentru mai mult de un an sunt mult mai mici la 24 pentru ca o sa iti fie foarte greu la primul job, apoi acomodarea la al doilea, gasirea drumului in viata la al treilea.
  6. 2 ani inseamna mult. Gandeste-te cata experienta si experiente poti sa acumulezi in doi ani. Ai putea sa muncesti sa ai bani de tot ce vrei tu si sa iti faci cursuri exact pentru postul pe care il vizezi: introducere date, engleza, franceza, consiliere in cariera chiar. Ai putea sa ai bani sa te relaxezi, sa iti faci vacante unde vrei, sa calatoresti. 2 ani de cursuri online, cursuri la Bucuresti, citit cate carti vrei, ateliere gratuite sau cu bani, tot felul de lucruri interesante pe care tu sa ti le alegi, nu sa-ti fie bagate pe gat. sa inveti ceea ce iti place, in ritmul tau, nu de frica unui examen. Decat sa fac 2 ani de cursuri cu teorie de acum 50 ani cel putin mai bine caut proiecte si colaborari in continuu, lucrez cu cat mai multi oameni, ma bag in tot felul de lucruri interesante care imi fac creierul sa faca bum, citesc, imi dezvolt engleza si franceza, fac pe ghidul orasului, scriu, traduc, fac cursuri online, ma bag la webinarii si tot felul de lucruri moderne, realizate de oameni moderni care stiu ca era digitala este aici si acum, si o sa ma duc la cursul ala de copywriting din Bucuresti la care ma gandesc de mult timp.

Profesorii astia nu au nici cea mai mica idee despre ce se intampla pe piata muncii, nu au cum sa iti dea cele mai bune sfaturi. Ei se gandesc doar cum sa atraga studentii in UPG sa le ia banii. Daca nu ar mai veni nimeni aici ei si-ar pierde locul de munca. E clar! Lumea se invarte din cauza banilor si ei stiu asta. Stau aici pentru ca in domeniul privat e mult mai mult stres, totul se bazeaza pe productivitate si feedback. Nici nu ar face fata la varsta lor.

Fa Island Vibes Bali

Vara asta ne usuca sufletele, iar trupurile se simt obosite. Avem nevoie de ceva care sa ne revigoreze si asta e de fapt foarte usor de facut: aplica FA Island Vibes Bali pe axile si o sa mirosi a portocale toata ziua.
Multumesc Buzzstore si Fa Romania pentru ocazia de a testa produsele minunate din gama Island Vibes. De parca ati fi stiut, mi-ati trimis tocmai aroma de portocale.
Deodorantul Fa Bali nu lasa urme, tine foarte mult, ceea ce la mine inseamna 8 ore, apoi trebuie improspatat si totul e ok.
Gelul de dus Fa Island Vibes iti da o senzatie de prospetime si curatenie care te duce cu gandul la baia in apele turcoaz din Bali. Pentru aceia dintre noi care nu putem ajunge in Bali, ne multumim cu un dus caldut si acest gel de dus care miroase delicios.

Atunci cand te trezesti tarziu si nu stii de ce ai nevoie pentru o zi agitata la birou, nu uita sa iei deodorantul Fa cu tine pentru a evita orice neplacere.

Spre deosebire de alte deodorante care nu tin prea mult, lasa urme pe haine, deodorantul Fa Island Vibes Bali este alegerea ideala atat ca pret, aproximativ 12 lei, cat si ca durabilitate. Iti dai cu el in fiecare zi de 2 ori cel putin si va tine cel putin o luna de folosire in continuu.

Recomand gama FA Island Vibes tuturor celor care vor sa se bucure de vara si de un miros placut, potrivit pentru vacanta!

 

Venus Breeze pentru o vara perfecta

A venit vara. Picioarele noastre vor la aer, la soare si trebuie sa le respectam dorinta.

Orice femeie isi doreste sa arate bine, cat mai bine posibil in orice moment al zilei, oriunde s-ar afla. Buzzstore m-a acceptat in campania Venus Breeze, asa ca am primit coletelul de mai jos care continea 2 aparate de ras Venus Breeze, fiecare cu 2 capete de schimb. Un aparat este pentru mine, altul pentru o prietena care sa incerce noua tehnologie de epilat.

vb1

Spre deosebire de aparatele de ras obisnuite, Venus Breeze contine o magine elastica de cauciuc care protejeaza pielea de taieturi. La fiecare miscare, aceasta va urma forma si denivelarile pielii oferind un epilat rapid, nedureros si o piele fina la final.

Multumesc Buzzstore si Gillette Venus Romania pentru sansa de a testa acest produs foarte bun!

Astept cu nerabdare noile campanii!

Blogathon 2018

Bloggingul este o pasiune, o arta desi multi nu ar zice. Sa scrii pe blog are efect terapeutic, este o descatusare de emotii, o modalitate de a te descoperi pe tine si de a intelege mai bine cine esti.

Ce modalitate mai buna decat inscrierea la concursuri pentru bloggeri te va ajuta sa vezi ce valoare au articolele tale?

Blogawards organizarea un mega concurs pentru bloggeri: Blogathon 2018. Inscrierile au inceput la 19 februarie si se vor termina la 1 septembrie. Concursurile individuale se vor incheia la 1 octombrie.

Mai multe detalii despre campanii si Blogathon in general se gasesc pe Blogawards.com

Bafta la campanii!

Superblog

Anul asta m-a gandit sa particip la Superblog. Am mai avut o data o tentativa, dar am renuntat. Nu am mult timp liber, dar as vrea sa incerc asta. O multime de bloggeri buni au inceput cu acest concurs si au castigat experienta.

Superblog este un concurs extrem de iubit de bloggerii din Romania, iar regulile lor pot fi gasite aici. Bine, mai multe informatii despre concurs, nu regulile. Inscrierile se fac pana pe 1 septembrie, iar probleme propriu-zise sunt “presarate” intre 1 octombrie si 1 decembrie.

 

Bafta tuturor!

 

Gradina Raiului

Caldura inabusitoare parca ne omoara. Simtim nevoia sa bem numai lichide cu gheata de parca ne arde gatul.

In zile ca astea este bine sa te afli in doua locuri: ori in apa, la mare sau la strand, ori intr-un loc umbros unde nimic nu iti poate strica ziua. Ce bine ca stau la tara si am umbrarul meu.

Am o gradina cu pomi fructiferi care imi ofera umbra daca stau sub ei, dar si mai bine decat atat mi-am luat de la Dedeman o umbrela imensa sub care stau la masa, tolanita pe doua scaune cu o limonada in fata. Pasarile canta in pomii din apropiere, norii danseaza incet pe cer, o carte in mana imi mai trebuie si am tot ce e nevoie pentru o zi perfecta.

Seara tantarii ne cam dau tarcoale daca stam afara, dar cu spray-ul potrivit, nicio ganganie nu se mai atinge de pielea mea deja ciuruita de “prietenii” din zilele cand nu aveam spray-ul.

Este extraordinar sa stai la tara, sa ai florile, pomii, fructele si legumele tale. Indiferent daca ai o gradina mare in spatele si in fata casei sau doar o gradinita, important este sa cultivi ceea ce ii place ochiului tau si ce iti face placere sa mananci.

Am si gradinita si curte in spatele casei. As fi vrut sa am mai mult teren sa pot cultiva tot ce imi place, dar omul trebuie sa se multumeasca fix cu ce are, altfel nu va fi bine de el. Cred ca in felul asta vorbea soacra din Moara cu noroc si stim cu totii cum s-a terminat totul.

Cum am grija de plantele si pomii mei?

Este simplu. Florile necesita umezeala si deseori le ud dupa ce soarele apune sa se nu arda. Apa trebuie sa fie rece pentru a le revigora.

Daca observ ca nu le merge bine intr-un anumit loc le mut. Vorbesc aici si de florile la ghiveci. Frunzele si florile uscate trebuie taiate sau rupte pentru a nu lua din seva vitala plantei ca intreg.

Pomii trebuie tunsi si daca s-au uscat, iar rodul este saracacios trebuie taiati si inlocuiti. Cine sta la tara stie ca gospodarul trebuie sa aleaga bine intre pomi fructiferi si legume pentru ca pomii vor tine umbra si legumele nu vor creste indiferent cata apa si grija le-ai oferi.

Ai mei sunt mari fani ai prunilor si zarzarilor, dar am si visini, aluni si cate un soc, tei si nuc. Fiecare cu rostul si mireasma sa. Cultivam ceapa, usturoi, ardei, rosii, menta si am si putina zmeura, un coacaz si un mur. Anul asta nu prea am mai avut timp de gradina si am pus putine legume, dar speram ca anul viitor sa nu mai fim asa delasatori si sa ne facem timp pentru ceea ce conteaza. Doar nu stam la tara degeaba. Mor cand trebuie sa cumparam de la piata lucruri care puteau creste in gradina cu minim de efort.

Creste sporadic si din senin marar, salata, hrean, loboda rosie, stevie si leustean. Astea isi cam schimba locul de la an la an. Este o placere sa stai la tara si sa culegi din gradina ce ai pus si ingrijit cu drag.

Natura ne ofera cel mai frumos dar. Fiecare lucru verde ne ajuta sa traim. Am uitat sa ne bucuram de natura si natural, dar este timpul sa ne intoarcem la origini. Nu degeaba producatorii ne pun in ochi etichete bio, eco, etc.

Ce poate fi mai frumos, mai inaltator decat sa mananci ce ai creat cu mana ta aruncand o samanta in pamant bun?

Chiar daca nu putem trai toti la tara si cei de la oras cu parte de un colt de natura de care ar trebui sa aiba grija. Vorbim de coltul verde din parc, de padurea din afara orasului unde copiii lor pot respira un aer curat care sa le curete plamanii de atata poluare.

Ce frumos ar fi daca ne-am aduce aminte toti ce frumos este sa respiri aer curat si cat de benefic este… Hai sa ingrijim ce avem, atat cat avem si mai mult, sa sporim ce avem deja creand frumusete si sanatate in plante, plantute, pomi, pomisori, legume!

Cei mici trebuie sa stie ce inseamna natura, coltul verde, cat de benefic ne este si cum sa avem grija de el.

Chiar sunt bucuroasa ca apare la TV un serial educativ care sa ii invete pe cei mici un lucru atat de frumos: grija pentru natura si explorarea ei ca mijloc de joaca. Imi amintesc cu lacrimi in ochi cat de impresionata eram de ce vedeam in desene si faceam orice vedeam acolo. Copiii sunt o bucata de huma pe care desenele o pot modela foarte usor. Hai sa aducem copiii inapoi in natura pentru a iubi natura pe care am iubit-o si noi!

Serialul se numeste Craig si Dumbrava si o sa fie difuzat pe Cartoon Network din 8 iulie. Felicitari Cartoon Network pentru o initiativa de calitate!

De desene tampite si fara scop educativ ne saturasem si noi, adultii!

Craig-din-Dumbrava(c)-5

Craig-din-Dumbrava(c)-4

Craig-din-Dumbrava(c)-8

Din poze ar fi fain, acum sa vedem ce o fi cand o fi!

Seara faina tuturor!

 

PS: Uite o gradina faina, e a bunicii mele de la munte 😀

65726119_10214804568771948_2523055791888400384_n65751783_10214804568131932_2865241467062845440_n

Mirosea a marar, cimbru si crini imperiali. O nebunie de mirosuri, culori…

Avon pentru parul tau

Zilele trecute am avut placerea sa testez cateva produse Avon, respectiv un sapon Advance Techniques, balsam Advance Techniques si un ulei de par cu avocado si ulei de cocos.

Parul meu valvoi are intotdeauna nevoie de un ulei care sa il imblanzeasca, un balsam care sa ii ofere acea atingere de casmir si un sampon care sa il faca sa se ingrase mai rar ca de obicei.

52692334_220779748773201_5652416350128177152_n52725467_785848571786451_504853309492822016_n52810415_2026163230836394_5316996047308849152_n52914568_10213971773672591_2323226412602884096_o

Pentru 5 prietene am primit 5 mini-perii de par si o super draguta rama de poza in care am pus cea mai noua poza cu prietenul meu si mine.

52966899_765237057202809_5258318500463640576_n

Cartile, lumina lumii

Cartile sunt lumina lumii pentru ca informatia, dar mai ales stadiul de intelepciune lumineaza totul in jur. Citind m-am regasit, m-am inteles, m-am analizat, am sapat adanc si uneori am gasit comori. Cartile ajuta oamenii care sunt introvertiti si care au probleme in a exprima ceea ce simt, sa nu mai vorbim de comunicarea cu cei din jur.

Timiditatea, frica de a fi analizat/in centrul atentiei/judecat/expus, teama de vorbitul in public, frica de a te apropia sufleteste de oameni, toate astea sunt lucruri care nu ajuta deloc un om sa se integreze si nici macar el cu sine nu duce o viata fericita. Am fost acolo. Ani la rand m-am luptat cu mine pana cand doi oameni extraordinari mi-au aparut in viata si mi-au schimbat conceptia despre tot. Am iesit din depresie, mi-am invins o mare parte din frici si ma bucur de libertatea de a avea o viata la dispozitie sa experimentez bucurii, emotii, sa cunosc oameni noi.

Am invatat sa nu ma mai tem de o multime de lucruri, dar mai ales am inteles ca sunt speciala asa cum sunt, ca exista oameni care si-ar dori sa fie ca mine si ma iubesc asa cum sunt. Evolutia mea a fost extraordinara si asta intr-un timp relativ scurt: 1 an de cand stiu o persoana din cele doua mentionate mai sus si 2 ani jumatate de cand ma bucur de iubirea alteia. Oamenii te ajuta, oamenii sunt bucurie si mai sunt speranta. Exista oameni a caror aura magica te umple de bucurie si te bucuri sa fii in preajma lor pentru ca te reincarca de viata, optimism, putere, curaj.

Inainte sa cunosc acesti oameni minunati, am citit. Am citit mult, se intampla in liceu. Desi am facut facultatea gresita, am continuat sa citesc. Profesorul de finante publice se mira de mine ca am pe banca o carte de filosofie si una de poezie. Eram singura din grupa care citea. Cartile mi-au fost cei mai buni prieteni si m-au ajutat foarte mult in vremuri in care nu aveam alta optiune de a invata, calatori sau a ma trata emotional.

Am absorbit din carti tot cat se putea atunci. Acum as face-o diferit. Am citit cam orice gen: SF, fantastic, politiste, poezie, teatru, umor, filosofie, carti clasice rusesti, romane clasice romanesti, romane contemporane romanesti, dezvoltare personala, psihologie, carti de business. Din fiecare gen am autori favoriti pe care i-am colectionat atat cat am putut.

Cele mai frumoase carti au fost cele rusesti clasice si cele japoneze care m-au pus pe ganduri iremediabil si definitiv. Cele mai utile au fost cele de dezvoltare personala si psihologie. Cele mai provocatoare au fost cele politiste. Cele mai boeme si visatoare au fost poeziile.

Beletristica este un gen care nu se potriveste oricui pentru ca in general cere o putere de concentrare, analiza si descifrare la cote maxime. E un fel de privit dupa perdeaua aparentelor.

Autorul meu contemporan favorit este Stelian Turlea. Una dintre cartile care mi-au placut de la el este Trei femei. Alte carti beletristica pot fi gasite pe acest site. Alte carti interesante se gasesc la raionul de carti poezie.

rsz_c1

Cartile sunt obiecte care inchise par fara viata, dar cand le deschizi si citesti…Viata este tot ce sunt ele! Datatoare de viata si intelepciune, primitoare de viata, sperante, emotii. Exista o multime de carti care fac oamenii oameni, dar mai ales cele din selectia Cartile care ne-au facut oameni de Dan Mihailescu si alti 18 autori, actori merita citite.

Nu cred ca exista persoana careia sa nu ii placa sa citeasca, ci doar nu a gasit cartea care sa ii suceasca mintile. Mi-ar placea sa vad ca se fac mai multe demersuri pentru incurajarea lecturii din copilarie, pentru ca la maturitate este deja prea tarziu!

rsz_carti

Cartile, aceste cutii cu emotii, barci pentru calatorii in lungul si latul pamantului, daruri minunate din suflet pentru suflete, sunt mijloace de insufletire si inflorire a oricarui suflet inchis si trist. Oportunitatea care sta intr-o carte este ceva de nedescris. Poate in seara asta nu am cele mai bune cuvinte la mine pentru ca ele, cuvintele, nu vin cand le chemi. Ele vin singure si se astern pe foaie sau pe blog, depinde de caz.

Cartile sunt intelepciunea lumii imbuteliata in butelcute mici, potrivite pentru marimea creierului fiecaruia. Sunt tot ce avem mai bun, mai pretios si mai frumos in afara de copiii nostri. Nu vreau sa strang avere sa las copilului meu. Nu vreau sa creada ca toata lumea i se cuvine. Vreau sa ii las intelepciune in butelcute mici, de aceea am incercat sa adun in biblioteca mea cei mai buni autori, oameni cu care rezonez, care au produs valoare. Oameni de la care va avea el ce invata si pentru care intelepciune sa imi multumeasca pentru tot restul vietii.

Vreau sa ii dau sansa la cunoastere. Sa stie tot, asa va fi cel mai puternic si mai influent om de pe pamant. Cred ca asa i-as da cea mai buna sansa in viata asta! Intelepciunea a milioane de oameni, mii de generatii sa fie a lui!